Drugs are bad, mmkay

Acum ceva timp cineva imi povestea cum s-a lasat de fumat: isi cumpara tigari dar nu avea niciodata bricheta, statea pur si simplu cu tigara in gura fara sa o aprinda. Imi spunea ca nu la nicotina incearca sa renunte, ci la reflexul de a fuma. Nu putea scapa de chestia asta, simtea nevoia sa stie ca pachetul e acolo si ca tigara e in mana lui.

Mi s-a parut amuzant, de fiecare data cand il vedeam ca face chestia asta ma abtineam cu greu sa-i intind bricheta mea.

Acum cateva zile mi-am amintit de asta si mi-am dat seama ca nu e deloc amuzant, e de fapt foarte greu. Si asta fac si eu, dar la un alt nivel. Incerc (de fapt nu incerc, dar circumstantele ma forteaza) sa renunt la ceva, dar o parte din mine inca spera ca nu e nevoie, nu acum, nu inca.

Deocamdata sper ca se va intampla unul din doua lucruri: fie ca prin minune o sa reusesc sa rezist tentatiei de a aprinde si "ultima tigara", fie o sa-mi bag picioarele si o sa ma duc sa-mi iau pachetul de unde l-am lasat si sa o iau de la capat ca si cand nimic nu s-ar fi-ntamplat.

Cica atunci cand te lasi intri in depresie - total de acord, se simte asta. Dar, "tutunul dauneaza grav sanatatii". Acum depinde de tine sa alegi, tii mai mult la sanatatea mintala sau fizica? Vrei sa continui sa te simti bine 'macar de data asta' sau vrei sa induri si sa-ti rozi unghiile?

Nu stiu, nu stiu, nu stiu.

Tigara ce ar alege? Sa arda de vie sau sa stea cuminte, in siguranta, printre surorile ei?
In fine. Lasand metaforele la o parte...
E greu sa nu stii ce vrei; iar daca afli ce vrei, e greu sa nu stii cum sa ajungi acolo, sau daca e bine sa ajungi acolo...

Something I love.