inca astept...

Cineva mi-a spus ca vad lumea intr-un alt mod. Ca inca astept sa se schimbe.

Da, inca astept lumea aia buna in care e de ajuns sa fii tu insuti.

Inca astept ca oamenii sa fie apreciati pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vor altii sa vada.

Inca astept sa iti dai seama ca nu trebuie sa pastrezi totul pentru tine. Trebuie sa dai si la altii.

Inca astept incredere.

Inca astept intelegere.

Inca astept sa fiu privita cu aceiasi ochi cu care va vad eu.

Inca astept sa fim buni fara sa fim ciudati.

Inca astept ca adevarul sa fie ceva in care poti sa crezi neconditionat.

Inca astept cuvintele care sa fie doar cuvinte si atat.

Inca astept sa acceptam cuvintele care sunt doar cuvinte si atat.

Inca astept momentul in care nu ne vom mai lasa afectati de lucrurile care conteaza cel mai putin.

Inca astept sa nu-mi mai para rau pentru tot ce nu fac.

Inca astept sa conteze un pic mai mult.

Inca astept sa nu mai conteze deloc.

Inca astept o minte fara ganduri.

Inca astept sa avem sufletele mai mari. Cele mai mari.

Inca astept sa iubiti si voi.

Inca astept sa fiti si atat.

Inca astept... sa nu mai astepti.

Insa ma multumesc cu mult mai putin decat atat.

Ma multumesc sa dau peste oameni fara viata, care la randul lor se multumesc cu explicatiile banale ale mintilor corupte, si ale caror probleme se rezolva doar aparent.

M-am obisnuit sa traim intr-un permanent razboi. Pe strada, la magazin, in autobuz, in casa. Si asta doar din cauza primei impresii pe care o dam. Si chiar daca o sa ajungem vreodata sa ne cunoastem unii pe altii, n-o sa se schimbe absolut nimic.

Incep sa ma amuze situatiile in care banii sunt o prioritate. Fratilor, ati auzit de familie? Nu? Foarte bine, atunci stati ca niste dobitoci incuiati intr-un seif si numarati-va achizitiile. Nu e nevoie sa zic ce se va intampla la sfarsitul vietii.

Am reusit in sfarsit sa nu ma mai consum cand vad ca e necesar sa-ti dovedesti sentimentele zilnic, in fata cuiva care le stie deja, mai bine ca oricine. Si chiar daca le stie, o sa vrea din ce in ce mai mult de la tine, doar pentru propria-i placere, sa vada cum te chinui sa te scremi pentru doua cuvinte sau fapte noi, ca apoi sa-ti zica "numai atata stii sa faci? credeam ca insemn mai mult."

Am observat ca nu ai de unde sa ceri nici o intelegere. In asemenea situatii, cei... dragi (?) se poarta exact ca niste straini care nu iti vor accepta punctul de vedere nici in ruptul capului, indiferent cat de bine l-ai exprima si indiferent cat de mult inseamna pentru tine. Daca pentru ei nu inseamna la fel de mult, nu are nici o valoare.

Am obosit sa-mi pastrez calmul si sa zic "asta e, mie tot imi place de voi", cand vad cati babuini se scarpina-n cur in fiecare zi si cum persoanele care au nevoie de ajutor sunt lasate sa moara psihic sau fizic.

Am invatat sa rad, cand voi radeti de visele mele simple si de ideile care implica cooperare si socializare. Daca imi pasa vreodata de ceva, e clar. Nu mai am ce cauta printre voi.

Poate ca nu spun intotdeauna ceea ce vreti voi sa auziti, dar pentru mine e un adevar. Si niciodata n-o sa mint, intr-o lume in care sinceritatea e pe ultimul loc. Macar prin asta sa ma deosebesc de voi. Auzi peste tot discutii de tipul: "Vai, ce bine iti sta in fusta asta!" (traducere: tarfa ordinara) "Hai ma... Ca nu-mi sta bine" (traducere: tarfa ordinara e mata). Parintii isi mint copiii si prietenii se mint intre ei. Toata lumea stie. Nimanui nu-i pasa.

Sper ca intr-o zi momentele bune din vietile noastre sa fie mai presus decat momentele rele. Dar, noi niciodata nu uitam, nu iertam, nu dam o a doua sansa. Nu, pentru noi rautatea este mai profunda si mai intensa decat orice altceva!

Un lucru pe care il vreau foarte mult... E sa nu mai fiu nevoita sa-mi cer scuze pentru ca sunt eu. Da, e atat de simplu. Vreau sa nu-mi mai pese de ce credeti voi. Eu sunt eu si atat, si va trebui sa ma acceptati. Vreau sa nu se mai ceara atat de mult de la mine.

Si as mai vrea sa simtim cu inima si nu cu mintea. Sa nu avem nevoie de motive daca iubim, sa nu mai pierdem nopti gandindu-ne "de ce" sau "de ce nu", ci pur si simplu sa acceptam ca in sfarsit simtim si noi ceva. Nu mai stricati chestia asta.

Si totusi, inca astept.

Tic-Tac.

Un sfarsit de august bate sfios si nesigur la usa, nestiind cum sa ne anunte ca in curand vara se va termina. De data asta parca mai repede ca data trecuta si poate, mai tarziu decat data viitoare. Poate ca in curand o sa treaca pe langa noi fara sa-l simtim, o sa dispara si o sa ia cu el toate parfumurile si zilele insorite.

Cand eram mici era altfel. Fara griji, ieseam desculti pe iarba si asteptam sa ploua cu soare. Depindeam de parinti, de bunici, de unchi si de matusi, si nu aveam nevoie decat de 5 mii pentru o vafa din colt. Astea erau placerile vietii atunci. Era mai bine.

Mananc struguri. Si nu sunt cumparati, sunt culesi. Adica vine toamna.

Acum trece vara uite-asa. Gata, a trecut.

Cate zile? Cate ore am pierdut dorindu-mi sa treaca timpul mai repede? Cate o sa pierd acum, dorindu-mi sa-l opresc?
23 august. Mai e putin si o sa fie 24. Apoi o sa fie septembrie.

Septembrie...

A mai trecut o vara, in care pentru mine nisipul nu a fost altceva decat praf, iar soarele n-a fost decat un bec.

Si nu stiu de ce tocmai acum mi-am dat seama ca prietenii mei au ajuns sa-mi fie o familie si invers.

Si vreau acasa, dar nu vreau. Vreau oriunde. Cu ei.

Vreau ca in loc de palmele peste fata sa primesc un sut in fund, sa ma misc mai repede ca timpul, sa fac in ultima saptamana tot ce n-am facut intr-un an. Cu ei.

Vreau sa fie 1 august, si sa fiu in drum spre gara. Cu ei.

Vreau o luna. Atat. O singura luna. Cu ei...

Prea multe intrebari?

Si, uite-asa, nu vreau sa-mi pese. Cum fac? Cum sa reusesc sa nu ma gandesc la asta, sau sa ignor tentativa de a incerca sa lamuresc niste lucruri care nici macar pentru mine nu sunt clare? Prin ce metoda poti pune o intrebare al carei raspuns te sperie, chiar daca habar nu ai daca intrebarea exista? Poti afla tot ceea ce vrei sa afli, fara sa stii ce vrei sa afli? Au toate astea vreun sens pe care eu nu il inteleg? Oare neuronii mei au decis ca ar fi amuzant sa alerge in cerc fara nici o explicatie? Sau poate am ramas marcata de un moment simplu pe care eu l-am transformat in ceva incredibil de complicat?
Stau si astept, si pana la urma, ce astept? Ce trebuie sa se schimbe? Trecutul meu sau prezentul altora? Ce povesti de adormit copiii mai poate concepe mintea mea disperata? Da, sunt prea multe intrebari fara raspuns. Prea multe pe care inca nu le stiu si prea multe care ar fi trebuit sa se termine altfel, prea multe care nu ar fi trebuit sa existe deloc sau care ar fi trebuit sa existe tot timpul.
Cine stie? Ce rost mai are acum?
Oamenii sunt prea diferiti, gandesc anapoda sau deloc, sau prea mult, depinde de fiecare in parte. Si atunci cum faci, ca sa nu existe nici macar unu pe care sa-l dezamagesti? Cum sa le convina tuturor, cum sa se bucure toti pentru tine, cum sa-i faci sa inceteze sa strice tot ce e mai frumos pe lumea asta? Nu poti. O sa gaseasca cele mai neinsemnate defecte in absolut tot, o sa te oblige sa gandesti rational cand singura ta placere e sa nu gandesti deloc. O sa trebuiasca sa te deschizi in fata unor persoane care nu stiu decat sa-ti judece si sa-ti intoarca pe dos fiecare cuvant si fiecare gest, si o sa te dezbrace, sub ochii tuturor, de singura urma de demnitate pe care o aveai.
Si acum esti gol, in fata a mii de oameni care toata viata au cautat lucruri minunate pe care sa le transforme in nimicuri.
Sa mai fim prosti inca o data pentru ei?

The fake beauty

Plimbandu-ma prin casa cautand o ocupatie, am gasit, aruncata intr-un colt, o revista cat se poate de obisnuita. Toate bune, frumoase si normale, pana cand am ajuns la ultima pagina, unde era o reclama la FHM: "Alege cele mai sexy 100 de femei din lume." Si da, intr-adevar, erau 100 de poze (cred, ca nu le-am numarat) cu 100 de femei. Si absolut toate erau la fel. Toate. Singura diferenta, care ar trebui sa fie suficient de importanta, macar pentru a schimba titlul articolului, era lenjeria intima. Cum poate transforma o carpa o femeie? Cum o poate face din ordinara sa para sexy? Pai... Nu poate.

1.Se pare ca in ziua de azi nu conteaza atat de mult cum arati, conteaza doar hainele pe care nu le porti. Nu trebuie sa fi sexy, daca ai bani, dai o fuga pana la jolidon si peste 10 minute arati bine.

2.Sau poti purta o cravata, si atat. Nu e nevoie sa acoperi cu palmele silicoanele pe care le ai, ca deja e la ordinea zilei sa lasi sa se vada cat de falsa esti.

3.Poti, de asemenea, sa adopti o pozitie cu curu' in afara si tatele in gat. Asta e foarte sexy, nicidecum vulgar.

4.Stai jos, cu mainile pe genunchi, dar atentie! Mana stanga pe genunchiul drept, si mana dreapta pe genunchiul stang, astfel incat, primul lucru care sa sara in ochi, sa fie silicoanele.

5.Intinde-te pe jos si baga-ti mana in chiloti cu cea mai mare lejeritate de care dispui.

6.Si ultima, dar nu cea din urma, sa nu stai niciodata cu capul drept! Trebuie sa stai cu barbia mai jos decat este necesar, dar cu privirea indreptata in fata. Uite-te pe sub sprancene si zambeste la camera, cu un deget in gura.

Astea sunt doar 6 din cele o mie de modalitati pe care le ai, si pe care le poti folosi. Si gata, dupa acest curs, du-te si alege din sertar sutienul care iti umfla cel mai mult tatele, iar daca ai niste chiloti doar din 3 ate (daca nu, poti improviza) e perfect! Ciufuleste-ti un pic paru si stai in pat si asteapta sa ti se spuna cat de sexy esti.

Si acum, intrebare. Cum le deosebiti, fratilor, daca le vedeti pe toate in acelasi loc? Sunt identice. Cum poti alege o singura femeie, din 100, daca toate arata la fel de penibil? Se pare ca frumusetea in ziua de azi nu inseamna nici mai mult, nici mai putin, decat o papusa barbie vie. O papusa sinistra, din plastic, rahitica si cu distanta dintre picioare cat de-aici pana in China. Asta e frumos. Asta e sexy si original. Nu poti sa faci parte din aceasta societate daca nu esti la fel ca toate celelalte. Daca n-ai tate, baga-ti pungi. Daca n-ai cur, stai cu fata la camera. Daca n-ai buze pe care sa ti le freci cu degetu, acopera-le cu o suvita de par blond si fara culoare. Si nimeni, niciodata, n-o sa te iubeasca. Crezi tu ca barbatii care citesc FHM o sa te prefere vreodata in locul unei papusi gonflabile de la sex shopurile din centru? Iti zic eu, nu e nici o diferenta intre tine si ele. Nici n-o sa-si dea seama. O sa se uite la tine, apoi la papusa, apoi iar la tine, apoi iar la ea si tot asa, si o sa zica "O iau p-aia mai ieftina."

Asa ca, draga mea tarfa (ma refer la toate, dar pentru mine e una singura, clonata de mii de ori) lasa pozele, lasa chirurgia, lasa curvele din filmele porno pe care incerci sa le imiti, si fa-ne o favoare. Cand iti tai venele sa porti trening.

Sunt lucruri mai importante.

A cata oara e cand spun asta?

A cata oara e cand imi dau seama ca nu exista lucruri mai importante?

A cata oara e cand vreau sa te conving ca o afirmatie ireala este mai adevarata decat adevarul absolut?

A cata oara e cand nu apuc sa-ti spun? De fiecare data se intampla ceva, numai cand vreau sa-ti dau un motiv sa imi dai un motiv sa te iubesc mai mult. Si stau si compun ganduri si imi asez cuvintele ca sa para mai reale, mai... plurale, mai mature, iar tu nici macar nu stii. Evident, dup-aia le sterg cu buretele. Din cap, de pe tastatura, de pe hartie, de peste tot. Le ascund si astept urmatoarea ocazie sa ti le dezvalui, dar ea nu mai apare. Poate doar daca o fac eu sa apara, dar am obosit sa ii deschid drumul in fiecare zi. Am obosit sa inventez scuze ca sa imi fac loc in sufletul tau mic. Sunt prea mare ca sa incap acolo, timpul e de partea mea, al tau se termina cu mult inainte sa inceapa al meu, iar tu ii respecti regulile idioate. La tine noaptea e noapte si ziua e soare, la mine noaptea e alba si ziua e intuneric. Si cum ne vom intalni, in ce imprejurari? 5 minute pe zi e suficient pentru tine, pentru ca pentru tine chiar sunt lucruri mai importante. Pentru mine nu. Tu erai. Tu le faceai importante, chiar daca dup-aia te retrageai in sufletul tau mic si singur si ma lasai pe mine, cu ceea ce m-ai facut sa iubesc.

Iar acum... Nu mai sunt. M-am dus departe, am zburat, ca un fir de praf cand deschizi fereastra dupa mult, mult timp. Nu mai mai poti prinde, pentru ca pana si praful de desparte in mii de particule, care strapung mii de suflete cu mii de lucruri importante. Si doar unul e pentru mine, doar unul dintr-o mie.

Sunt afara, nu inauntru.

For you:

Din cauza ta, nimicurile de care ma loveam zi de zi, au inceput sa insemne ceva. S-au schimbat. Si eu o data cu ele.
As putea sa-ti ofer ceva pentru toate astea? Nu pot. Deja ai absolut tot ce conteaza. Si marea, si vantul, si cerul, si viata in sine. Pentru ca totul e aici doar pentru tine. Si eu.
Si te iubesc, in fiecare zi.

Mad world

"Oamenii cred ca stiu ce este iubirea." Asta a spus. Un om ciudat, un neinteles. Un om pe care eu l-am iubit fara sa-l cunosc prea bine, formandu-mi despre el o parere limitata doar la cateva cuvinte. Si totusi, acea fraza e singura care mi-a ramas intiparita in minte ani la rand. Am ajuns sa o simt atat de mult, pe oriunde ma duc, incat am descoperit ca am invatat un lucru pe care putini il stiu.
Imi pare atat de rau ca nu l-am cunoscut, ca sa pot avea sansa sa ii vorbesc, si mai ales sa il intreb ceva important. "Cum ii invatam si pe ei?" Pe ei, pe restul oamenilor, care nu au inteles niciodata cu adevarat. Cum sa fac asta, cum sa le arat, daca nici macar nu vor sa ma asculte?
Pe tine nu te-au ascultat, si erai mai batran ca mine. Eu ce fac acum, singura, inchisa intre cei 4 mari pereti ai lumii rele in care traim? Cum sa scap de aici, cand sunt inconjurata de obsesie, posesivitate, egoism, ura, concurenta? Exista o arma cu care sa dobori aceste ziduri criminale? O bomba? Le poti darama cu rautatea cu care si ele te darama pe tine? Nu. Daca ai face asta, ar insemna sa te resemnezi, sa deveniti unul, sa convietuiti. N-o sa mai vrei sa pleci. Asa ca, nu ramane decat sa fi diferit, ciudat si neinteles. Si singur. Cu propriile idei si conceptii si adevaruri absolute. Cu toate astea, ai un mare avantaj. Vei fi singurul om care va muri fericit intre nefericiti. E o provocare grea, dar nu imposibila. Daca ei au ridicat aceste ziduri folosindu-se de cele mai diabolice resurse, atunci ridica si tu un zid in jurul tau, iubindu-i. O sa-i enerveze la culme. N-o sa stie ce i-a lovit. Ce-i aia, ce faci tu?
Opusul a ceea ce fac ei. Asta e singura solutie. Inchide-te in carapacea ta si apara-te de cuvinte, ganduri si judecati inutile. Ignora-i si zambeste, si ei o sa se opreasca. Si atunci vei descoperi ca esti inchis intre 4 pereti. Dar tavanul lipseste, iar tu tocmai ai invatat sa zbori.

Jake

"Ne-o stoarceti. Picatura cu picatura stoarceti toata dragostea din noi, pana nu mai ramane decat futaiul. Noi va oferim sentimente, iar voi le calcati in picioare. Stii cum este sa fii respins? Stii? Stii cum este sa vrei sa iubesti si sa ti se spuna ca asta-seara nu au chef? Fetito, daca v-am face si noi la fel, ne-ati uri. Ne-ati uri de moarte. V-ati simti neapreciate si ignorate." - Jake.
Da. Este adevarat, Jake are dreptate. de-a lungul timpului, sexul frumos si sexul tare s-au impartit in mai multe categorii: sexul smecher, sexul miserupist, sexul fraier, sexul ieftin. Bineinteles, toate aceste categorii sunt neadevarate. Sunt doar in imaginatia noastra, in felul in care alegem sa-i privim si sa-i judecam pe ceilalti in functie de incaltaminte, ochelari de soare sau felul in care mesteca guma. V-ati oprit insa sa priviti cu adevarat dincolo de aparente? V-ati gandit, macar pentru o clipa, ca este posibil ca aceste manifestari golanesti sa ascunda un imens monstru al fricii ce traieste undeva in interior? Unii joaca aceste piese de teatru doar pentru a parea puternici, cand de fapt au nevoie de ajutorul nostru mai mult decat ne inchipuim.
Dar nu se intampla asa. O prietena a unei prietene de-a verisoarei tale s-a culcat (ce expresie) cu unul din aceste "specimene", apoi nu a mai auzit de el. Si ce s-a gandit? A asociat comportamentul si stilul lui cu ideea ca "barbatii sunt doar niste porci care vor numai sex". Si daca se intampla sa vada vreunu' pe strada care purta aceeasi bluza, automat aparea sentimentul de repulsie. Bineinteles, i-a povestit asta prietenei ei, care la randul ei i-a povestit prietenei ei, care i-a spus verisoarei tale, care ti-a spus tie. Si tu i-ai preluat modul de gandire unei persoane pe care nici macar nu o cunosti, prin intermediul a mii si mii de povesti inflorite si schimbate, cu fiecare gura pe care o intalneau. Ai recunoscut pe strada "tipul smecher" si te-ai ferit de el. Nici nu ai indraznit sa concepi ideea de a te idragosti de unul d-asta. Si bineinteles ca respingerea ta nu-l va face nici pe el sa se indragosteasca de tine. Si ghici ce. Iubirea e singurul lucru de care aveti nevoie. Si tu, si el. Sa nu te mire cand o sa-l vezi pe Smecher peste 5 ani cu o nevasta de brat si impingand un carut, in timp ce tu vei ramane singura. Si asta doar pentru ca nu i-ai dat nici macar o sansa sa-si descarce si sa-si alunge frica o data petru totdeauna. Cu siguranta, mereu il va ajuta altcineva. Si cand tu o sa incerci s-o avertizezi, cand o sa-i spui cat de nemernic e prietenul ei, ea n-o sa te creada petru ca pe ea chiar o iubeste, desi tie ti se pare imposibil ca un om care "vrea doar sex" sa iubeasca o persoana.
Si uite-asa femeile se transforma in niste scorpii. Si nu vor mai stii cum e sa simti ceva pentru cineva. Rezultatul? Nimeni n-o sa simta nimic pentru ele, vor fi tratate cu aceeasi moneda. Apoi, ca un fel de "Codul spart al lui Da Vinci", vor aparea povesti precum "Frumoasa fara Bestie", "Alba ca Zapada care s-a inecat cu marul si a murit" si multe alte porcarii care vor exclude cu desavarsire orice urma de existenta a dragostei adevarate.
"Barbatii vor doar sex". Daca ar fi asa, absolut toti si-ar petrece vietile si noptile in bordel sau pe centura. De ce credeti ca nu o fac? Pentru ca si ei, ca si noi, ne cauta, sperand ca in gramada de minti corupte si de femei mult prea fragile, vor gasi acea persoana cu care sa merite sa faca dragoste, nu sex, pentru a doua oara, persoana care-i va descatusa de frica de a fi respinsi. Dar tu ii respingi. Asa ca nu te mai intreba de ce nu te suna, de ce te ignora si de ce te-a lasat balta inainte sa te cunoasca. Te-a cunoscut cu mult inainte ca tu sa afli asta. Esti exact ca restul pe care le-a avut. Nimic special. Nici o picatura de iubire, de curaj.
Desi nu sunt barbat, sunt de acord cu Jake. Cate dintre voi ati incercat sa-l intelegeti? In loc sa apreciati cel mai frumos mod prin care un barbat va dovedeste cat de mult va iubeste -adica facand dragoste-, voi le cereti sa nu o faca, pentru a va arata ca nu va vor doar pentru sex. Vreti in schimb flori care se ofilesc, cine romantice pe care le cacati a doua zi la cafea, in loc sa le primiti trupul lor in al vostru pentru a deveni unul singur. Nu e asta cea mai buna dovada de iubire?
Asa ca, in loc sa ascultati povestile prietenelor prietenelor, mai bine acordati o sansa. Nu se stie unde si cand veti da peste un Jake.

pentru persoanele care se pot simti ofensate in legatura cu acest post: am generalizat, iar parerile sunt mult prea impartite pentru a ajunge la o concluzie finala.

O

Esti inceputul si sfarsitul. Deci inceputul este sfarsitul, la fel cum si sfarsitul este inceputul. E un cerc. Nu exista linii frante, X-uri, sau ceva care sa sugereze furia, agresivitatea. E un cerc, si ce ar putea fi mai perfect decat un cerc? Nu se termina niciodata. Nu are un capat.
Vad cateodata pe strada batrani care se tin de mana avand pe fata o expresie care dovedeste cat sunt de linistiti si fericiti. E o lumina care ii face sa semene cu niste copii, pentru ca numai in ochii unui copil poti citi iubirea adevarata, fara urma de egoism. E iubirea pe care umbra nu a atins-o inca.
Asta inseamna sa simti cu adevarat ceva. Nici trecerea timpului, nici torturile in care infigi din ce in ce mai multe lumanari, nici boala, nici schimbarea fizicului sa nu te afecteze. Si, desi sunt inca tanara, ma regasesc in acei batrani pe care-i vad atat de rar pe strada, mai mult decat in alti oameni care aleg, sau nu, sa treaca prin viata mea.
De-a lungul timpului, toate s-au imprimat in aer, in obiecte, in absolut totul, in mine. Si pentru prima oara in viata ma simt implinita.
E ca o amprenta, o stampila in coltul unei pagini din viata mea. De fapt, in toate paginile din viata mea. Te-ai semnat acolo, la inceput si la sfarsit, ca sa-mi arati ca nu exista altceva decat o infinitate. Esti inceputul si sfarsitul. Deci inceputul este sfarsitul, la fel cum si sfarsitul este inceputul. E un cerc. Nu exista linii frante, X-uri, sau ceva care sa sugereze furia, agresivitatea. E un cerc, si ce ar putea fi mai perfect decat un cerc? Nu se termina niciodata. Nu are un capat.

Everlasting love

Si iata-ma acum, stand in acelasi loc, pe acelasi scaun pe care am stat si ieri, ascultandu-l pe Bono cum spune "when all i want is you". Exista o mica diferenta intre ieri si azi, insa. Nu mai plang.
S-a intamplat exact ce trebuia sa se intample. Ar fi cazul ca atitudinea si comportamentul nostru sa reflecte sentimentele, sufletul, si nu gandurile, nu ratiunea. Macar acum, cand avem atata nevoie, sa lasam la o parte mintea distrugatoare.

Ma uit pe geam si e soare. Ieri batea vantul si erau nori. Acum e cald si ma simt bine, fericita. Nu-mi mai trebuie nimic.
Astazi iubesc soarele, iarba, florile, copacii, praful, pietrele si tot ceea ce ma inconjoara. Iubesc strada asta pe care o stiu de 17 ani. Iubesc iubirea.
Poate ca lucrurile se schimba neasteptat de repede, incat pare ireal. Dar e real. Totul e cat se poate de adevarat.