Cand iubesti, totul e perfect. Nimic nu te poate deranja, nimic nu te poate convinge ca ceva atat de frumos s-ar putea sfarsi vreodata. Nu ai cum sa crezi asta, cand iubesti stii ca este pentru totdeauna.
S-a indragostit de ea fara sa isi dea seama de gravitatea lucrurilor. Zilele treceau si visele deveneau din ce in ce mai intense, clipele petrecute impreuna din ce in ce mai frumoase, noptile din ce in ce mai perfecte, pana au ajuns de neoprit. Era ca un drog. A crezut ca asa va fi mereu. Nimeni nu i-ar fi putut desparti vreodata. Nu isi putea imagina o viata, o saptamana, o zi fara ea. Dependenta i-a pus stapanire pe suflet, pe intregul univers, intreaga lume se rezuma doar la ea, la chipul ei, expresia fetei, ochii, rasul, ideile si conceptiile ei.
Cum putea fi cineva atat de perfect? Cum sa nu te indragostesti de un asemenea om? Si, cu toate ca niciodata nu i-a spus ca o iubeste, in adancul sufletului, era sigur ca stie. Nu mai era nevoie sa ii dovedeasca.
Dupa ani de zile, totul era exact la fel ca la inceput. Iubirea crescuse, nu putea respira fara ea, nici macar o secunda. Ii era atat de frica sa nu o piarda, era atat de sigur ca o va iubi la nesfarsit si ca nu o va rani niciodata.
Si, intr-o zi, totul s-a schimbat. Parca uitase dintr-o data ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa promiti ca vei fi aici tot timpul, ca nu vei pleca niciodata. Fara sa isi dea seama ca se desparte de lucrul cel mai de pret din lume. Fara sa se uite inapoi la cea pe care a jurat sa o iubeasca la nesfarsit.
Oamenii se schimba. Mai intai se indragostesc. Apoi li se face frica de sentimentele lor, in loc sa se bucure. Si prefera sa fuga departe, sa se ascunda de obsesiile lor, de viata perfecta, fara nici o explicatie. Nepasarea ii ajunge din urma, uita de ce obisnuiau candva sa simta, uita ca sufletul e ceva destul de fragil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu