a avut dreptate.
Exista zile pe
care vrem sa le retraim toata viata, fara sa schimbam nici macar un minut din ele. Asta e dovada ca in acele zile suntem cu adevarat fericiti.
Se trezi incet intorcandu-se pe partea cealalta, cu fata spre geam. Soarele din primavara aceea era parca mai cald fata de anii trecuti. Clipi de cateva ori, evitand lumina suparatoare care trecea oricum printre jaluzelele trase, apoi se intoarse la loc cu fata la perete, incercand sa adune fragmentele viselor care inca ii bantuiau mintea.
Pipai in jurul ei pana gasi telefonul pe marginea patului. Press Unlock and then *. 12:35. Era inca devreme, mai putea sta o ora in pat. Oricum nu avea nimic de facut.
Dar nu mai putea adormi acum. Prin cap ii rulau atatea amintiri care nu demult pareau doar niste zile obisnuite, discutii care ar fi putut avea loc oriunde si oricand. Dar in momentele in care reflecta asupra lor, isi dadea seama ca fiecare clipa era speciala, de fapt, fiecare clipa petrecuta cu el. Deschise ochii larg si zambi.
Nu putem decat sa fim recunoscatori ca pe parcursul vietii vom avea parte de multe momente perfecte. Trebuie doar sa gasesti persoana care merita sa vada exact acelasi lucru pe care il vezi tu.
Mi-am dat seama azi ca exista totusi povesti care dureaza o vesnicie. Altele doar jumatate. Totusi, cele mai frecvente sunt cele care par sa dureze dar care se termina fara sa apuci sa iti dai seama. Exista momente care iti fac sufletul sa tremure de bucurie, dar peste care treci prea repede, nici macar nu ai rabdare sa gusti un pic senzatia pe care ti-o ofera. Aceste momente se transforma in cele din urma in amintiri. Ce ai facut? Nimic, doar le-ai lasat sa treaca pe langa tine. Trebuie sa pretuiesti totul. Nu stii cand o sa se termine. Si cand o sa se termine, o sa fie atat de brusc. ATAT de brusc.
Nici nu o sa stii. Fericirea aia o sa vina la tine, ca in fiecare zi. Inainte batea la usa. Acum deja intra direct, s-a obisnuit cu tine. Nici nu o mai saluti. Si tu te-ai obisnuit cu ea, a devenit o rutina, a devenit ceva firesc. Tu nu iti dai seama ca e ceva neobisnuit. Fericirea nu vine la toata lumea. Intr-o zi o sa vina si o sa se aseze in fata ta si o sa-ti zica: "De maine gata. Nu mai vin aici, ma duc sa caut pe cineva care stie sa ma pretuiasca". O sa te trezesti singur, o sa incepi sa-ti promiti ca daca Fericirea o sa se intoarca, o sa o primesti intr-un mod regal, o sa o iubesti mai mult ca oricand. O sa regreti ca ai ignorat-o atata timp.
Ziua se apropia de sfarsit. Urma o noapte lunga, cu vise albe. Inchise ochii. Acum nu mai zambea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu