tu, puternic ca un drog ce-si revarsa farmecele peste gandurile mele, te rog, ramai si-n noaptea asta si lasa-ma sa ma bucur de existenta ta, lasa-ma sa ma ratacesc pe drumul spre constiinta, sa-l parasesc si sa intru in universul fericirii absolute.
nu ma lasa sa te uit, ca alta data, si fa-ma sa zambesc inconstient si larg, in realitate la fel ca-n poveste, sa ma pierd in bratele tale din fum ce ma trag spre ele, blocandu-mi respiratia, sufocandu-ma.
inchide-mi ochii incet si lipeste-mi genele, intuneca-mi privirea si lasa-ma sa simt fiorul si tulburarea interioara, cutremurul si furtuna ce numai tu o poti declansa.
pentru ca numai tu poti sa ma faci sa ard si in acelasi timp sa inghet, sa tremur, numai tu stii cum sa ma faci sa ma doara toti muschii si in acelasi timp sa nu-i mai simt, sa-mi urci inima pana in gat, pana in creier, pana ce ajung sa nu mai stiu decat iubire, pana ametesc, pana explodez.
vreau sa-mi mai parasesc o data corpul, vreau sa ma evapor si sa plutesc spre starile pe care mi le dai, vreau sa nu ma mai pot misca, sa nu mai respir, sa ma intorc si sa ma zbat, la fel ca intr-o exorcizare pe care-as vrea sa o traiesc pentru tot restul vietii. asa ca te rog, mai stai si-n noaptea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu