Sunt lucruri mai importante.

A cata oara e cand spun asta?

A cata oara e cand imi dau seama ca nu exista lucruri mai importante?

A cata oara e cand vreau sa te conving ca o afirmatie ireala este mai adevarata decat adevarul absolut?

A cata oara e cand nu apuc sa-ti spun? De fiecare data se intampla ceva, numai cand vreau sa-ti dau un motiv sa imi dai un motiv sa te iubesc mai mult. Si stau si compun ganduri si imi asez cuvintele ca sa para mai reale, mai... plurale, mai mature, iar tu nici macar nu stii. Evident, dup-aia le sterg cu buretele. Din cap, de pe tastatura, de pe hartie, de peste tot. Le ascund si astept urmatoarea ocazie sa ti le dezvalui, dar ea nu mai apare. Poate doar daca o fac eu sa apara, dar am obosit sa ii deschid drumul in fiecare zi. Am obosit sa inventez scuze ca sa imi fac loc in sufletul tau mic. Sunt prea mare ca sa incap acolo, timpul e de partea mea, al tau se termina cu mult inainte sa inceapa al meu, iar tu ii respecti regulile idioate. La tine noaptea e noapte si ziua e soare, la mine noaptea e alba si ziua e intuneric. Si cum ne vom intalni, in ce imprejurari? 5 minute pe zi e suficient pentru tine, pentru ca pentru tine chiar sunt lucruri mai importante. Pentru mine nu. Tu erai. Tu le faceai importante, chiar daca dup-aia te retrageai in sufletul tau mic si singur si ma lasai pe mine, cu ceea ce m-ai facut sa iubesc.

Iar acum... Nu mai sunt. M-am dus departe, am zburat, ca un fir de praf cand deschizi fereastra dupa mult, mult timp. Nu mai mai poti prinde, pentru ca pana si praful de desparte in mii de particule, care strapung mii de suflete cu mii de lucruri importante. Si doar unul e pentru mine, doar unul dintr-o mie.

Sunt afara, nu inauntru.