Asa cum am mai spus inainte, exista la un moment dat, in viata ta, o zi speciala. Te trezesti intr-o dimineata si realizezi cat de inutila a fost aceasta actiune. Clipesti de doua trei ori si te ridici din pat. Apoi te intrebi de ce, pentru ce, pentru cine.
Deschizi mecanic usa de la baie si te pisi. Chiar daca nu iti vine. Te pisi, din reflex. Te speli pe dinti si te indrepti spre aragaz cu ochii lipiti de somn, si faci o cafea, doua. Te imbraci cu ce-apuci si pleci pe usa grabit. De ce? Degeaba. Pentru ca pentru tine nu o faci. Tu nu vrei nimic din toate astea, vrei doar sa stai si sa-ti plangi de mila, dar timpul nu te lasa. Constiinta iti ordona pe un ton diabolic sa traiesti. Asta pentru ca nu esti singur, mai sunt vreo 3-4 pe langa tine pe care vrei sa-i vezi zambind macar o data. Aia 3-4 carora le pasa. Cel putin asa crezi tu.
Adica asa credeai tu, pana sa vina ziua aia "speciala". De multe ori nu e asa. De multe ori tu traiesti, respiri si te bucuri pentru ei, iar ei se uita fix la tine si se-ntreaba "de ce-mi zambeste idiotu' asta asa frumos?". Dar lasa-i. Ce stiu ei? Nu stiu nimic.
Nici ca-ti faci griji.
Nici ca te gandesti non stop, incontinuu si fara oprire la ei (nu e pleonasm in acest caz).
Nici ca plangi pentru ei.
Nici ca razi pentru ei.
Nici ca zambesti cand ei zambesc.
Nici.
Nimic.
Si nu mai vrei inca o data. Nu mai vrei sa-ti faci planuri care niciodata nu vor exista cu adevarat, lumi ireal de perfecte si vise imposibile, nu mai vrei sa-ti aduci aminte de vara si de zilele alea extraordinare. Vrei doar sa stai cu tine, in prezentul tau grotesc, cu ochii inchisi, fara sa vezi nimic, fortandu-te sa crezi ca nu mai ai lacrimi pe care sa le consumi.
Si uite-asa, ziua ta speciala apune, lasandu-te in urma cu un gust amar si cu gandul ca nu mai ai ce sa-ti doresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu