18 sept. 2009

Sunny dawn

Sunt oamenii de care ti-e dor cand nu sunt alaturi de tine.
Pe care nu ti-i poti scoate din minte indiferent ce ai face.
Cei pe care ii simti prezenti in toate visele tale chiar daca nu ii vezi.
Pe care-i iubesti.
Pe care-i cauti in toate povestile pe care le intalnesti.
Oamenii care intotdeauna vor avea un loc asigurat in sufletul tau.
Care te ridica cu un singur cuvant.
Care te fac sa zambesti si sa te uiti in gol.
Cei pe care ti-i amintesti mergand spre casa.
Cei pe care-i astepti.
Aceiasi care cateodata te fac sa suferi fara sa stie.
Sau care se gandesc la tine mai putin.
Poate cateodata nu te viseaza.
Sau fac lucruri neasteptate.
Si se intampla sa nu se intoarca atunci cand vrem noi.
Ci atunci cand trebuie.
Si atunci nu mai ai nevoie de nimic.
Atunci cerul reapare, si iti iei zborul.
Nu-ti doresti decat sa-i privesti ore in sir.
Si sa zambesti fara motiv.
Sa simti fericirea cu adevarat.
Sa uiti sa mananci.
Sa iubesti iar, si iar, si iar.
Sa nu fie important cum arati.
Sa nu raspunzi la telefon.
Sa nu te uiti la ceas.
Sa imbratisezi.
Sa fie aceeasi zi la nesfarsit.
Sa nu existe noapte sau dimineata.
Frig sau cald.
Ploaie sau soare.
Duminica sau luni.
Si nimic altceva sa nu mai conteze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu