De ce exista cuvinte, daca nu ma pot exprima folosindu-le? Cu toate astea, e coplesitor sa pastrez o stare atat de puternica.
So... Ok. Am inceput bine.
Sunt distrusa, surprinsa in cel mai neplacut mod posibil, dezamagita, sunt oricum, numai fericita nu.
Nu mai vreau sa vad, nu mai rezist nici o secunda intre voi, ma dor ochii, ma doare pieptul, ma doare sufletul.
Am inteles, la inceput. Ingerii sunt si ei oameni. Niste oameni perfecti, si totusi, oameni, ca si noi. Dar aripile tale au fost atinse. Cand zburai, un curent te-a luat si te-a dus departe. De ce te-ai izbit? Iti zic eu. Dragostea te-a orbit. Din cauza ei te-ai indreptat cu usurinta catre nepasare si inconstienta. Nu mai vezi nimic altceva. Nu ai vazut nici zidul din fata ta. Si uite ca acum ai cazut, si ai tras in jos dupa tine tot ce era.
Tu ce-ti doresti? Fericire? Iubire? O casa? Un papagal? Un copil? O barca? Un frigider nou? Si cand le vei avea, te vei opri, sau vei cere mai mult? Nu. Iubirea doare. Casa... Te vei plictisi de ea. Papagalul moare. Copilul creste. N-o sa-ti mai placa de el. O sa-ti faca probleme. Barca se scufunda. Iar frigiderul... Bine. Pe el poti sa-l pastrezi. Dar fericirea ta o sa dureze? As fi chiar atat de nesuferita, daca as spune cat de mult vreau sa aud un "nu"? Dar asta imi doresc pentru tine, acum. Sa nu-ti creasca aripi noi, ci sa te zbati jos, pe pamant, la radacina unui copac, implorand moartea sa-ti curme durerea. Imi doresc sa simti cum te dor ochii de la atata dragoste impura si poluata. Sa te doara pieptul si sufletul, asa cum ma doare pe mine.
Egoism. Asta stiu si asta pot. Si, la naiba, recunosc! E incredibil de satisfacator sa fii rau dupa ani intregi in care ai incercat sa accepti totul asa cum ti se da, ca la restaurant. Ca un prost care tace cand i se aduce supa de pui in loc de supa de rosii. Exact asa am fost. Si cred ca a venit momentul sa urlu: "Nu asta am cerut!" Dar stiu ca e degeaba. N-o sa se schimbe nimic.
Imposibilitatea imi patrunde in creier din nou. Si e atat de rau. Si daca as putea sa ma bucur pentru ceea ce simt, si nu sa fiu dezamagita de ceea ce nu am, ar disparea ideea asta infioratoare. Dar nu pot, nu acum.
Ce urmeaza sa se intample cu mine? Poate ca o sa merg pe langa copacul de mai sus si o sa te gasesc acolo... Sau poate nu. Sau poate da. Si poate te iau in palma. Sau pot sa te calc, sa te strivesc. Sau pot sa nu te observ. Sau pot sa te ignor. Cine stie?
O sa ramai un inger, chiar si fara aripi. Iar daca o sa te calc in picioare, n-o sa simti. Pentru ca iubesti, d-aia. E uimitor cum nu te pot distruge. In schimb, tu pe mine, da.
Ma intreb... De ce insisti atat de mult sa-mi deschizi ochii, cand eu vreau sa-i tin inchisi? De ce faci toate astea?
Ai distrus tot. Nu-ti pare rau, stiu. N-are nimic. O sa dispara toate astea intr-o zi, sper ca nu prea tarziu.
Pana atunci... Daca esti un inger, atunci inseamna ca stii, si ca in adancul sufletului iti doresti altceva. Si totusi, dupa tot ce a fost, e si va fi, dupa tot ceea ce nu cred ca merit sa mi se intample, stau si ma gandesc... dar daca nu esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu