E o stare nedefinita. O trecere brusca de la dor la tristete si de la tristete la speranta. Imi e dor de vara. De soare, de luna, de stele, de iarba verde, de apa rece, de tot nimicul pe care l-am facut. Imi lipseste. Stiam ca o sa-mi lipseasca. Tocmai d-aia am ales sa fac un nimic. Pentru ca daca faceam un tot, ar fi insemnat sa-mi fie dor de multimea lucrurilor care il compuneau. Asa, mi-e dor doar de nimic. Are vreun sens? Bineinteles ca da. Nu am prea multe de insirat. E pur si simplu realizarea existentei mele si atat. A fost suficient.
Nimicul il poti avea oriunde te-ai duce. Cu toate astea, acum nu mai am nevoie de el. Aici nu mai am nevoie de el. Mie-mi trebuia acolo. L-as fi tinut in palma ani intregi, poate pana la sfarsitul vietii si l-as fi pastrat in singurul loc in care il iubesc atat de mult.
Si totusi, cei 3 monstruleti ai vietii mele monotone si previzibile (Responsabilitate, Constiinta si Dependenta) m-au facut sa ma detasez de fericirea mea neinteleasa de prea multi oameni. Asa ca acum sunt aici, unde mi-e dor de absolut nimic. A urmat apoi sentimentul coplesitor ca timpul e ireversibil, si ca niciodata nu voi mai avea ceva atat de minunat. Nu-mi ramane decat sa astept.
Numai ca, in asteptarea mea s-au strecurat toate relele pe care le-am dat la o parte. A revenit dorinta de a cunoaste, realitatea cruda, au revenit oamenii, demonii, societatea. A disparut speranta, au disparut visele, imaginatia, toata lumea mea perfecta si tot nimicul. Si toate astea m-au doborat in doar cateva ore.
Te-as fi intrebat ce faci. Mi-ai fi raspuns "bine". Tocmai d-aia ma bucur ca nu am intrebat. Si stii de ce? Pentru ca eu nu faceam bine. Si nu puteam accepta fericirea ta in clipele mele de disperare. Am asteptat sa revin cu picioarele pe pamant si cu capul in nori, iar acum nu ma mai intereseaza ce faci. Am avut un moment de regasire. Mi-am dat seama ca am de ales. Pot trai ca si pana acum, sau pot regreta ca a trecut timpul. Iar eu nu vreau sa regret nimic. Vreau sa gasesc si sa culeg tot ce e mai bun de peste tot, indiferent ca asta inseamna un tot sau un nimic, aici sau acolo, acum sau atunci. Stiu ca am avut ceva perfect si mai stiu ca asta dureaza mult. Nu conteaza altceva, detaliile care au capacitatea de a distruge un vis sau o viata nu sunt importante absolut deloc. Sunt doar niste detalii, iar pentru mine conteaza nimic.
Si acum, in ciuda amestecului de sentimente si stari pe care le-am trait in ultimele doua zile, am senzatia ca asteptarea mea a meritat. Totul revine incet incet la normal si nu va trece mult pana cand dorul de nimic va fi cea mai placuta amintire.
A. Si mai e ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu