Care este scopul nostru in viata? Motivul pentru care traim, mergem, respiram, pentru care cateodata avem accidente, cateodata castigam bani sau ne indragostim. Care e? Consideram greselile lectii de viata si asteptam un rezultat, o schimbare, din momentul regretului pana... pana cand? Schimbarea nu apare de multe ori. De ce? Ramanem aceiasi oameni, ramanem cu acelasi caracter. Si, deci, ce am invatat din aceasta greseala? Nimic.
Credem ca prostii in noroc si in ghinion, poate mai mult in ghinion decat in noroc, pentru ca noi nu am invatat sa apreciem lucrurile bune care se intampla. Luam in vedere si pastram in minte numai greutatile si porcariile, apoi ne plangem ca ni se intampla numai noua.
Faceti un test. De dimineata pana seara. Notati undeva, clipele in care va simtiti cu adevarat fericiti si recunoscatori pentru asta, si clipele in care va plangeti si va cacati pe voi. Eu asa mi-as calcula viata.
Nu luam niciodata in seama acei oameni care ar da orice, care ar face orice, pentru o locuinta, o familie, sau poate o luna in plus de viata. Noi nu vrem decat bani, un job d-ala ca lumea, o masina misto si poate, cateodata, vrem sa ne indragostim, ca sa fie complet. Iar la sfarsit ne intrebam unde am ajuns cu toate astea si la ce ne-au folosit. Fortam lucrurile atat de mult, vrem cu atata ardoare sa ni se intample, incat refuzam sa asteptam momentul potrivit. Le fortam sa existe cand si unde nu trebuie. Uitam sa gustam cu adevarat din ele. Pentru ca nu simtim nimic. Nu vedem nici un rezultat.
Daca am lasa totul asa cum e, fara sa intervenim, fara sa regretam, fara sa ne dorim altceva, poate ca, intr-adevar rutina ar disparea complet si fiecare om ar fi unic. S-ar putea ca unii sa existe pentru bani, altii pentru dragoste, altii pentru nimic, sau poate pentru a face viata senina altcuiva.
Stam si ne rugam la dumnezeu sa ne lumineze, sa ne ajute, sa ne schimbe. Ati simtit ceva vreodata? Unii n-au simtit. Pentru ca toate acele chestii pe care tu i le ceri, le poti face singur, fara ajutorul unei puteri mai mari ca tine. Eu nu cred in dumnezeu, cred in oameni. Te-ai gandit vreodata ca poate, pur si simplu, nu e timpul sa te schimbi? Nu e momentul sa primesti ceva. Trebuie mai intai sa treci de ceea ce ai deocamdata. Apoi, poate, vei reusi sa mergi mai departe. Singur. Ne petrecem viata cu gandul la rai si la iad. Vrem sa fim buni, ca sa ajungem in rai. Ce povesti de adormit copiii... Asa ceva nu exista. Iadul este pe pamant. Raiul este momentul in care mori, si sufletul tau e pur si liber. Asta e toata filosofia.
Deci, pentru ce traim? N-o sa stim niciodata, poate n-o sa stim nici macar in ziua in care parasim lumea. Existam pentru ca asa trebuie, pentru ca altcineva nu ar fi putut fi niciodata in locul nostru, pentru ca suntem perfecti exact asa cum suntem, cu caracterul pe care-l avem, cu fata pe care o avem, cu tate, fara tate, cu p**a mare sau mica.
Cea mai mare provocare pe care o intalim este acceptarea. Trebuie sa fim de acord cu tot ce traim si cum. Trebuie sa vedem pierderile ca pe niste inlocuiri. Ai pierdut ceva, dar ai castigat altceva. Ai avut o zi proasta, deci vei avea o noapte linistita, pentru ca esti obosit acum. Ai pierdut persoana pe care o iubeai cu adevarat? Gresit. Ea te-a pierdut pe tine. Si asa se leaga tot.
Suntem aici ca sa observam si sa ne placa filmul, pentru ca este extraordinar.
sa tinem cont de faptul ca eu am o zi proasta acum.
poate mai incolo o sa fie o zi buna.
pretuiti ceea ce vi s-a dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu