ce frumoasa ar fi lumea fara oameni!

pe zi ce trece simt ca ma apropii de aflarea unei concluzii aparent nefericite si imi dau seama ca daca o sa continui in felul asta, o sa-mi indeplinesc visul de a fugi in munti si de a trai intr-o pestera. imi doresc asta de ani de zile si poate ca inainte aveam nevoie doar de relaxare, dar acum am nevoie de singuratate, pentru ca am realizat ca mie mi-e frica de oameni. nu am nimic cu ei, ii respect pentru ca isi traiesc viata asa cum mi-o traiesc si eu, nu discriminez, nu sunt rasista, nu urasc pe nimeni. pot sa spun ca iubesc tot ce ma inconjoara. dar asta nu inseamna ca n-am voie sa-mi fie frica, nu?

in fiecare zi vad pe cineva nou si cu cat intalnesc mai multi oameni, cu atat speranta ca traim intr-o lume care evolueaza scade dramatic. si nu vreau sa judec, e ultimul lucru la care ma gandesc, doar ca nu pot sa-mi ignor inima care vrea sa scape din piept si sa fuga departe de fiecare data cand ma lovesc de oameni galagiosi, nervosi sau pur si simplu rai. imi creeaza o stare de panica. deci chiar imi bate inima foarte tare, ma simt ca in casetele alea pe care le scuturi si incep sa se miste fulgi de zapada inauntru. inteleg ca nu avem ce sa facem, societatea va ramane intotdeauna societate, traficul intotdeauna o sa fie trafic, chebabul o sa fie intotdeauna chebab (ma pis pe K si pe cum se scrie de fapt), dar as vrea sa cred ca oamenii nu vor fi intotdeauna gorile/cimpanzei/babuini.

vreau ca lumea sa fie linistita, sa-ti faca placere sa o vezi zilnic, vreau ca zilele mele sa fie relaxante, vreau sa pot sa merg pe strada cu parul verde si cu chilotii peste pantaloni fara sa imi zica nimeni nimic, dar mai mult decat toate astea, vreau ca oamenii sa nu se mai judece intre ei. pentru ca asta duce la haos. barfa, indiscretie, nesimtire, invidie. asta e tot ce stim? atunci va trebui sa nu mai fim noi insine pentru o zi, ar fi de ajuns.

stiu ca e greu sa nu judeci pe nimeni, sa accepti fiecare persoana asa cum e ea, chiar daca poarta chilotii peste pantaloni, sa inveti sa cunosti pe cineva inainte sa-ti dai cu parerea, sa poti sa vezi cu alti ochi si sa inveti sa privesti mai mult jumatatea plina a paharului.

fiecare are motivele lui pentru ceea ce face si daca tu ai activitati care ti se par perfect normale, de ce altu' care face acelasi lucru e anormal? opriti-va si uitati-va la ceea ce am creeat.