Cum s-a ajuns aici? Cum am ajuns noi, niste persoane normale, sa gresim facand totul si nefacand nimic in acelasi timp?
Sau poate de-a lungul timpului s-au acumulat atatea regrete incat am inceput sa cred ca orice as incepe sa fac, sa zic, sau sa NU fac, actiunuile si gandurile mele vor avea ca consecinta o intamplare nefavorabila pentru ceilalti sau pentru mine. Poate ca am ajuns sa ma consider atat de neindemanatica incat mi-e frica sa-mi impun punctul de vedere. Nu, nu poate fi asta. Eu nu regret nimic. Si atunci, vine intrebarea: de unde atatea banuieli ca nimic nu e cum trebuie?
Complexe?
Poate asa trebuie sa fie. Gresit. Poate ca pana la urma nu sunt decat un monstru printre niste oameni care la prima vedere sunt perfecti. Dar doar la prima vedere. Si, de ce ar insemna asta ca eu sunt vinovata?
Pentru ca daca suntem diferiti, suntem ciudati, suntem priviti cu alti ochi si judecati pe nedrept, si de cele mai multe ori auzim comentariul "Asta n-o sa ajunga departe." Propun un pariu pe tema asta si, sunt mai mult decat hotarata sa-l duc pana la capat! Si nu ca sa demonstrez ceva. Am invatat si eu ca nu trebuie sa bagi in seama parerile unor oameni prea grabiti sa te judece, prea obsedati sa isi formeze o impresie gresita. Ei sunt cei care se considera perfecti din toate punctele de vedere. Nu au nimic special. Si tocmai pentru asta nu ma chinui sa demonstrez nimic. Vroiam doar sa stiu ca pot sa fac orice. Fara reguli stupide. Fara bariere peste care nu putem trece. Fara "ce-o sa creada ceilalti?".
Some things just happen. Da! Nu poate fi totul mereu bun, nu ar mai avea farmec. Asta nu inseamna ca daca se intampla ceva rau, cineva a fost in spatele acestui fenomen ANI DE ZILE! Nu inseamna ca trebuie sa SE SCHIMBE URGENT SITUATIA. Inseamna doar ca traim intr-o lume normala. N.O.R.M.A.L.A. Asa se numeste. Asa cum obisnuiam si noi sa fim odata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu