Sunt unii oameni care traiesc viata la maxim si care fac absolut tot ce le trece prin cap, in orice moment al zilei, si oameni care au nevoie de luni intregi pentru a face o alegere corecta. Ma intreb cum e mai bine sa fim? A decide. O facem in fiecare ora din viata, e un reflex, e un fel de inspiratie si expiratie sau o clipire (nu o sclipire) a mintii noastre. Alegem pantofii negri in locul celor maro. Alegem taxiul in loc sa stam in statia mijloacelor de transport in comun. Alegem o casa, in locul unui apartament, un alt telefon, o alta masina, o alta strada, o alta activitate, alegem sa dormim prea mult, sa mancam prea putin, sa citim sau sa ne uitam la un film, sa facem sex sau sa bem o cafea. Intotdeauna sunt doua sau mai multe variante, in fiecare intrebare si in fiecare raspuns, in fiecare detaliu, oriunde. “O luam pe asta sau pe cealalta?”
Si totusi, cand e vorba de treburi serioase, chestiuni care iti pot schimba modul de a gandi, de ce e atat de complicat? De ce nu e la fel de simplu sa iti doresti un nou inceput?
Spunem “da” in fiecare zi, unor lucruri daunatoare, iar cand intervine ceva diferit, il respingem. Fumam, bem, dam un sac de bani pe hanie pe care deja le avem, mancam big macuri in loc sa mancam salata si mere, si stim ca nu ne pasa, ca nu e important. Iar cand in viata apare o intrebare putin mai grea decat restul rutinei de zi cu zi, ne blocam. Oare ne e frica, sau ne-am obisnuit atat de mult cu obiecte si actiuni neinsemnate, dar care pentru noi inseamna o adevarata incantare?
In orice caz, majoritatea oamenilor fug. Dau peste o sansa si grabesc pasul, pana incep sa alerge, dorindu-si sa ajunga in acel loc inexistent in care nu mai au de-a face cu o asemenea dificultate.
Atunci cand ne retragem pentru a ne continua viata asa cum am trait-o pana acum, cum decidem care este cel mai frumos mod de a iesi dintr-o poveste fara a rani pe cineva, fara a avea mustrari de constiinta, fara a regreta?
Vine apoi intrebarea: "Oare am procedat corect?"Exista acea voce micuta din capul tau care iti dicteaza ce sa faci, ce sa spui, in ce loc, si cand, iar in momentul in care incepe sa-si puna aceasta intrebare, iti dai seama ca esti in dubii, si ca, intr-un fel deja ai ales. Si vocea iti raspunde: "Da, normal ca am procedat corect, am deja ce mi se ofera, nu mai am nevoie de nimic."
Si totusi, cand e vorba de treburi serioase, chestiuni care iti pot schimba modul de a gandi, de ce e atat de complicat? De ce nu e la fel de simplu sa iti doresti un nou inceput?
Spunem “da” in fiecare zi, unor lucruri daunatoare, iar cand intervine ceva diferit, il respingem. Fumam, bem, dam un sac de bani pe hanie pe care deja le avem, mancam big macuri in loc sa mancam salata si mere, si stim ca nu ne pasa, ca nu e important. Iar cand in viata apare o intrebare putin mai grea decat restul rutinei de zi cu zi, ne blocam. Oare ne e frica, sau ne-am obisnuit atat de mult cu obiecte si actiuni neinsemnate, dar care pentru noi inseamna o adevarata incantare?
In orice caz, majoritatea oamenilor fug. Dau peste o sansa si grabesc pasul, pana incep sa alerge, dorindu-si sa ajunga in acel loc inexistent in care nu mai au de-a face cu o asemenea dificultate.
Atunci cand ne retragem pentru a ne continua viata asa cum am trait-o pana acum, cum decidem care este cel mai frumos mod de a iesi dintr-o poveste fara a rani pe cineva, fara a avea mustrari de constiinta, fara a regreta?
Vine apoi intrebarea: "Oare am procedat corect?"
Cand nu mai e vorba de incaltaminte, masini si mobila, cand intervin acele lucruri spirituale, cand ne gasim in fata unei dileme… Cum reusim sa nu ne mai implicam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu