Indiferent cat de mult am incercat, cat de mult am sperat si cat am insistat sa cred in bunatatea oamenilor, am primit un fel de palma: "Ai grija, nu iti imagina prea multe!" Nu dau vina pe nimeni. Sta in natura umana sa ne batem joc de tot ce exista, nu am cum sa ma supar pe o asemenea boala. Pentru ca e o boala. Singurul lucru pe care am vrut sa-l fac, a fost sa incerc sa le arat oamenilor ca nu e incurabila. Se poate vindeca, cu un pic de bun simt si de constiinta.
Nu prea merge. Sau poate nu m-am straduit prea mult. Sau poate ca oricat de mult as prefera sa cred ca fericirea mea tine doar de sentimentele mele si de propria mea viata, se pare ca inca ma afecteaza comportamentul si vorbele lor. N-ar trebui. Eh, parca n-as stii asta!
Si uite-asa, te trezesti intr-o zi mult prea bine dispus. Si te intreaba "de ce?". Le spui ca asa esti tu. Razi. Ajungi acasa. E bine acasa. E bine pana iti dai seama ca pe lumea asta sunt mii de persoane pe care nu le cunosti, dar pe care acest lucru nu le impiedica sa te priveasca de sus, cu lupa. Vietile voastre se intersecteaza intamplator, pentru doar 5 minute, iar ei deja stiu tot. Ca esti singur pe lume. Ca esti bolnav. Ca esti sinucigas. Ca tocmai te-au dat afara. Ca n-ai prieteni. Ca esti curva. Ca esti homosexual. Ca ai prea multi bani. Ca nu-ti pasa de nimic. Ca esti ateu. Ca esti o persoana ciudata. DA! Exact asta se intampla. Lucrurile care sar in ochi prima data sunt cele rele, si nu stiu cum se face, dar niciodata nu sunt adevarate. Sunt numai minciuni, numai ce au ales ei sa creada. E un dezastru. Pe ei nu-i intereseaza. Ei nu stiu decat sa judece si in secunda a doua uita, trecand la urmatoarea victima, fara sa-si dea seama cate mii de suflete se zbat inutil din cauza unor cuvinte false, cate lacrimi se irosesc in incercarea de a demonstra contrariul unor oameni care nu inseamna nimic de fapt, cate vieti se distrug si cate se consuma degeaba in fiecare zi.
Oamenii au ales. Au ales sa faca totul gresit. Sa nu le convina nimic din ce fac ceilalti. Sa nu asculte si alte pareri. Au ales sa fie atotstiutori. Sa aiba intotdeauna ceva mai mare, mai mult, mai frumos, mai performant decat ce au altii. Au ales sa fie ei perfecti, iar pentru noi au ales cele mai multe defecte. Au ales sa minta, sa ascunda, sa creada numai ce e RAU, numai ceva ce ar putea schimba reputatia la birou, in familie sau in cartier, in RAU! Vor sa faca RAU si sa zambeasca in timp ce noi urlam disperati ca nu e nimic adevarat!
E o lege nescrisa, se presupune ca toti facem asa si ca nu ar trebui sa ne suparam. Totusi, uite ca eu inca simt, nu sunt inca un robot. Inca imi pare rau cand vad cat de gresit gandesc cei din jurul meu. Inca imi vad prietenii suferind din aceeasi cauza. Trebuie sa ma ascund undeva, departe de lupa aia mincinoasa care ne arde pana ne facem scrum. Vreau sa nu se mai bage in viata mea. Vreau sa pot sa fac orice fara sa fiu un subiect de discutie. Vreau sa avem voie sa fim fericiti. Sa ni se permita sa traim, doar atat. Nu cer altceva, vreau sa traiesc pentru mine si pentru cei care conteaza. Nu pentru voi.
Si mi se face greata cand ma gandesc ca am fi putut fi mai buni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu