Nu mai stiu cum sa incep, de data asta. In disperarea mea, nu am stiut nici macar cum sa incep propozitia anterioara. Nici nu stiu ce urmeaza si cum sa spun tot ce simt. Stiu doar ca viata e o gluma proasta.
Viata te face cateodata sa-ti doresti sa fi bun. Sa-ti pese mai mult. Sa crezi in viitor. Sa raspunzi la telefoanele de la 2 noaptea pentru a-ti ajuta prietenii. Sa fi in armonie cu tine insuti. Cel putin asa zicea Oscar Wilde. Totusi, am realizat ca in momentul in care decizi ca vrei sa-ti schimbi viata si conceptiile, este extrem de greu. Nu poti face un pact cu tine, pentru ca exista riscul de a-l incalca la cel mai mic obstacol ivit. Nu esti suficient de puternic pentru a te ambitiona singur. E aproape imposibil sa traiesti incercand zi de zi sa nu mai judeci dupa primele aparente, sa nu mai vorbesti urat despre cei pe care nu-i cunosti, sa ierti. E chinuitor. Majoritatea vad acest lucru ca pe o auto-tortura. De aceea renunta. Aleg sa fie ca toti ceilalti, pentru ca e mult mai usor asa. Avem impresia ca “asa suntem noi” si ca “nu puem controla primul gand care ne rasare in centrul creierului.” Ei bine, eu cred ca putem.
Mi-am dat seama, in sfarsit. Stiam ca vreau sa fiu rabdatoare, intelegatoare, iertatoare, iubitoare, cu toti oamenii pe care ii stiu. Stiam ca nu pot uri pe nimeni cu adevarat, indiferent ce mi-ar face. Stiam ca, toate aceste lucruri dovedesc cat de mult imi pasa. Dar, sentimentul nu era reciproc niciodata. Asa ca am decis ca nu sunt suficient de buna.
Si acum a venit ziua in care am vazut cu ochii mei ca ne putem schimba intr-o secunda. De fapt, ca ceilalti ne pot schimba intr-o secunda.Tot ceea ce se intampla ne influenteaza. Devenim mai buni sau mai rai. Si dupa tot ce a fost, acum stiu ca in trecutul meu plin de evenimente, eu reusisem imposibilul, cel de care toata lumea se ferea. Am practicat auto-tortura si pentru mine a fost extraordinar. Doar ca mi-am dat seama de asta prea tarziu. Nu am stiut la inceput, cate ganduri pozitive asteapta sa fie descoperite.
Acum, m-am lovit de rautatea adevarata. De vorbele ucigatoare, de mintile oribile si scarboase ale oamenilor, de urlete, de neincredere.Iar toate astea m-au schimbat intr-o zi, dupa ani intregi in care m-am chinuit sa fiu un om mai bun. Acum nu mai sunt.
Si ceea ce e tragic, e faptul ca singuri, e greu. Dar daca ei vor, le este infiorator de usor sa ne transforme in opusul a ceea ce obisnuiam sa fim.
Viata te face cateodata sa-ti doresti sa fi bun. Sa-ti pese mai mult. Sa crezi in viitor. Sa raspunzi la telefoanele de la 2 noaptea pentru a-ti ajuta prietenii. Sa fi in armonie cu tine insuti. Cel putin asa zicea Oscar Wilde. Totusi, am realizat ca in momentul in care decizi ca vrei sa-ti schimbi viata si conceptiile, este extrem de greu. Nu poti face un pact cu tine, pentru ca exista riscul de a-l incalca la cel mai mic obstacol ivit. Nu esti suficient de puternic pentru a te ambitiona singur. E aproape imposibil sa traiesti incercand zi de zi sa nu mai judeci dupa primele aparente, sa nu mai vorbesti urat despre cei pe care nu-i cunosti, sa ierti. E chinuitor. Majoritatea vad acest lucru ca pe o auto-tortura. De aceea renunta. Aleg sa fie ca toti ceilalti, pentru ca e mult mai usor asa. Avem impresia ca “asa suntem noi” si ca “nu puem controla primul gand care ne rasare in centrul creierului.” Ei bine, eu cred ca putem.
Mi-am dat seama, in sfarsit. Stiam ca vreau sa fiu rabdatoare, intelegatoare, iertatoare, iubitoare, cu toti oamenii pe care ii stiu. Stiam ca nu pot uri pe nimeni cu adevarat, indiferent ce mi-ar face. Stiam ca, toate aceste lucruri dovedesc cat de mult imi pasa. Dar, sentimentul nu era reciproc niciodata. Asa ca am decis ca nu sunt suficient de buna.
Si acum a venit ziua in care am vazut cu ochii mei ca ne putem schimba intr-o secunda. De fapt, ca ceilalti ne pot schimba intr-o secunda.Tot ceea ce se intampla ne influenteaza. Devenim mai buni sau mai rai. Si dupa tot ce a fost, acum stiu ca in trecutul meu plin de evenimente, eu reusisem imposibilul, cel de care toata lumea se ferea. Am practicat auto-tortura si pentru mine a fost extraordinar. Doar ca mi-am dat seama de asta prea tarziu. Nu am stiut la inceput, cate ganduri pozitive asteapta sa fie descoperite.
Acum, m-am lovit de rautatea adevarata. De vorbele ucigatoare, de mintile oribile si scarboase ale oamenilor, de urlete, de neincredere.Iar toate astea m-au schimbat intr-o zi, dupa ani intregi in care m-am chinuit sa fiu un om mai bun. Acum nu mai sunt.
Si ceea ce e tragic, e faptul ca singuri, e greu. Dar daca ei vor, le este infiorator de usor sa ne transforme in opusul a ceea ce obisnuiam sa fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu