Stii ce e cu adevarat frumos? Uite-te un pic, ce vezi? Ochii. Albastri, verzi, caprui, negri, nu conteaza, tie-ti plac. Si dintr-o data, asta e culoarea ta preferata. Daca are ochii caprui, nu iti mai plac ochii verzi pe care-i iubeai acum 4-5 ani.
Parul. Lung, scurt, drept, mediu, cret, brunet, blond, saten, verde. Iti place cum ii sta asa. Iti place cum ii sta oricum.
Iti place haina noua pe care si-a luat-o, la nebunie, desi tu niciodata n-ai pune asa ceva pe tine.
Buzele. Cand rade, cand vorbeste, cand mesteca guma, cand se preface ca se supara, cand se stramba. Oricand.
Parfumul.
Iti place absolut tot. Nimic altceva nu mai exista, te pierzi, te topesti, te transformi, treci dincolo pentru cateva secunde. Vezi ceva mai presus de fiinta umana neinsemnata, mica si obisnuita. Vezi perfectiunea. Si nu ai ce sa faci, decat sa plangi de fericire si sa zambesti, in acelasi timp, pentru ca nu mai esti in tine, nu mai ai corp, nu mai ai minte, calatoresti undeva sus, functiile iti incetinesc, abia te misti, abia inchizi gura. Iti auzi inima cum bate, parasesti timpul si spatiul, si esti acolo, in perfecta existenta a perfectiunii insasi. Depasesti bariera care o protejeaza de normalitate. Ajungi si tu acolo, cu ea, intr-un loc deosebit, special si simplu in acelasi timp.
Asta e frumusetea adevarata. Nici parul, nici zambetul, nici culoarea ochilor. Ci toate la un loc, un intreg, un tot care te cuprinde. Si te intrebi, cum poate ceva atat de simplu sa-ti creeze o asemenea euforie? Nu poate. Tu esti cel care a facut totul, cel care a transformat defectele in calitati unice, cel care are intiparita pe retina imaginea idealului si frumusetii depline.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu