11 nov. 2009

the ones i love

Cum poti afla care este raportul dintre momentele placute, petrecute cu cineva, si momentele grele? Cum iti poti da seama daca respectiva persoana a incercat sa faca ce-i mai bine pentru tine, sau ce-i mai bine pentru ea?

Au fost zile si seri in care imi spuneam in gand ca e destul de grav, ca dupa tot ce s-a intamplat ar trebui sa ma gandesc un pic la mine si la ce fel de viitor vreau sa am, au fost si zile in care stiam ca daca as renunta la sentimentele mele, ar fi mult prea greu sa uit tot ce a fost, si automat, as avea de suferit tot restul vietii mele. Si au mai fost clipele in care, in iluzia mea, credeam ca o sa ajung in punctul in care n-o sa-mi mai pese, si ca o sa uit destul de repede. Bineinteles ca imi reveneam si imi dadeam seama ca nu as putea sa fac asta vreodata.

Pe langa astea, au fost acele clipe in care stiam ca asa ceva dureaza o eternitate, ca as putea iubi in felul asta la nesfarsit, ca nu exista un final si nu va exista nici macar dupa moartea mea. Si momentele in care ma simteam atat de implinita, cand imi dadeam seama cat de mult contez si cat de norocoasa sunt ca inca mai exista niste persoane capabile de o iubire adevarata pe pamantul asta. Si au mai fost situatiile in care ma simteam ingrozitor de nefericita si pregatita sa renunt la tot, si nu stiu cum se face, dar fix in momentul potrivit mi s-a demonstrat ca inca nu a venit timpul sa fac asta, si probabil ca nici nu va veni.

Iar daca ar fi sa aleg intre aceste doua etape alternante ale vietii mele, as putea spune clar ce ma face fericita. Sau poate ca nu trebuie sa aleg nimic. Pot lasa lucrurile sa se intample, fie bune sau rele, pot invata din ele sau pot sa incerc sa iert si sa merg inainte, pot sa ma bucur de ele sau sa le consider niste “chestii care nu au cum sa se desfasoare decat bine”. Le pot simti lipsa cat de mult vreau, sau pot simti nerabdarea cu care astept sa revina in viata mea. Pot face o multime de lucruri, iar asta e mai mult decat minunat. In schimb, pot sa aleg sa cred sau sa ma incapatanez, sa inteleg sau sa refuz sa vad prin ochii altcuiva, sa ascult sau sa intorc spatele, sa plang sau sa sper in continuare. Dar, daca totul se intampla cu un motiv, inseamna ca trebuie sa accept totul si sa ma bucur de fiecare cuvant frumos, fiecare stare coplesitoare care nu face decat sa-mi dovedeasca existenta unor sentimente puternice, fiecare zambet si fiecare clipa.

Au fost persoane pe care le-am considerat o etapa importanta in viata mea, dar n-au fost niciodata. Sau poate au fost, dar in timp, totul s-a stricat incet incet. Poate stiam deja prea multe unul despre altul, devenise plictisitor, intrasem in capitolul in care cautam defecte. Pana cand le-am gasit. Am aflat ce inseamna sa incerci sa repari o relatie cu o persoana extrem de orgolioasa. Am vazut imaturitatea, incapatanarea, ignoranta. Si am renuntat. Cu ce era sa-mi bat capul de una singura? Am renuntat atat de usor, ca si cum as fi renuntat sa merg. M-am oprit si am zis “gata, unde ma mai duc?”. N-am simtit absolut nimic, poate doar eliberare si o fericire imposibil de descris. Iar daca vreodata imi amintesc de acele persoane, le transmit un gand bun, chiar daca ei probabil m-au uitat. Iar pentru ca sunt capabila sa fac asta, ma iubesc.

Dar au fost. Acum sunt alte persoane. Cu adevarat importante. Persoane pe care niciodata n-o sa le cunosc pe deplin. In fiecare zi aflu ceva nou. E imposibil sa ne plictisim sau sa ne oprim vreodata. Persoane care au defecte pe care cateodata le ador si pe care cateodata incerc sa le transform. Cu ei n-o sa ma opresc din mers niciodata, intotdeauna o sa am unde sa ma duc. Si ma simt excelent pentru ca am parte de ceva atat de rar. Unii nici macar nu stiu ce-i aia, dar eu stiu, si este extraordinar.

Asa e mereu. Intalnesti oameni care te dezamagesc si oameni care iti redau increderea. Sa nu uitati niciodata care din ei trebuiesc pastrati si iubiti.

Un comentariu:

Pestisorul Auriu spunea...

Si eu credeam in aceste spuse, ca nu te-ai plictisi de cineva, de calitatile lui, dar cineva mi-a aratat contrariul. Cate se pot schimba de la o ora la alta, de la un minut la altul, de la o rasuflare la alta...

Trimiteți un comentariu