E greu sa te imparti intre cum a fost si ce ai fost fortat sa schimbi, intre ce vrei si ce ai, intre cum ai vrea sa fie si cum e de fapt.
E minunat sa ai o viata perfecta. E ingrozitor sa nu-ti dai seama de asta la momentul potrivit. Lucrurile se schimba, si la un moment dat ai sa intelegi cat de frumos a fost si cum inconstienta ti-a intunecat vederea de-a lungul timpului. Abia asteptai sa fie altfel. Dar niciodata nu ai stiut cu adevarat cum.
Si te gasesti in fata unei altfel de vieti, atat de repede, incat nu apuci sa-ti iei la revedere de la cea veche.
Din cand in cand ma uit inapoi si ma intreb ce imi lipsea si de ce am vrut altceva, iar acum realizez ca aveam totul. Fericirea care-mi trebuia, timpul meu, gandurile mele, prietenii mei… si acum? Ce a ramas? Mici fragmente pe care nu am putut sa le las in urma, un trecut care s-a legat de mine atat de strans incat simt ca ma sugruma. Pe altele le-am pastrat undeva in mintea mea, ca pe niste poze. Le mai rasfoiesc din cand in cand. Dar nu e ca si cum le-as retrai.
Cu fiecare zi care trece mi se pare din ce in ce mai ireal, ma astept sa apara cineva si sa-mi zica: “Gata, ati trecut testul, puteti sa va intoarceti inapoi.” Si n-as mai face aceleasi greseli. N-as mai lasa totul sa-mi scape printre degete. Poate as face alte alegeri, as gandi mai mult. Poate mi-as da seama cat de mult conteaza totul, la momentul potrivit.
Si uite-asa ne petrecem viata regretand ca nu avem curajul sa schimbam ceva, sa facem curat, sa adunam amintirile si sa le facem sa se intample din nou. Mi se pare ca traiesc in lumea altcuiva, eu nu am ce cauta aici, eu sunt altcineva, ati gresit persoana! Apoi revin la realitate si nu-mi vine sa cred. Eu sunt cea care regreta, eu sunt cea care a pierdut si care inca nu face nimic, eu sunt cea care face fiecare secunda sa fie din ce in ce mai dureroasa. Chiar eu. Si stau, si astept sa nu mai fiu eu, sa ma trezesc, sa observ ca de fapt asta e doar o joaca si ca totul e la fel ca la inceput, dar nu e. Totul e real si va ramane asa, trece pe langa mine, iar eu ma uit si refuz sa cred...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu