Astazi am plans de prea multa fericire. M-am trezit de dimineata si m-am uitat in jurul meu si am vazut ca pot sa am totul. Absolut totul. Nu-mi lipseste nimic. Acum imi vine sa-mi dau una-n cap ca nu mi-am dat seama mai devreme cata perfectiune poate exista in cele mai simple gesturi si ganduri, chiar si in momentele in care esti doar tu cu tine, singur.
Astazi nu mi-am mai incaput in mine. Trebuia sa mai dau si la altii, sa dau lumii intregi din fiinta mea. Dar, nu pot. Lumea m-ar crede nebuna. Simteam nevoia sa zbor, sa alerg, sa urlu si sa rad, sa arat tuturor ca se poate. Da! Chiar se poate! Si nu-ti trebuie nimic, nici un ingredient pentru asta. Pur si simplu vine timpul in care constientizezi faptul ca traiesti. Ce ti-ai mai putea dori, din moment ce asisti tu insuti la acest miracol? De fapt, tu esti miracolul in sine, viata e in tine. Cred ca noi oamenii, avem o singura calitate si un singur lucru in comun: traim. Si un defect: nu vedem asta.
Te-ai gandit vreodata cu ce iti ocupi timpul? Ce faci tu toata ziua? Realizezi cate momente pierzi fiind suparat, trist? De ce lasam niste vorbe sa ne dicteze starile? Oare chiar nu putem sa ne ridicam si sa radem de aceasta stupiditate care ne incetoseaza mintea? E o prostie, sa lasi gandurile sa puna stapanire pe tine.
Cred ca oamenii ar trebui sa fie mai atenti in jurul lor. Exista atat de multe lucruri in care sa ne regasim, care au fost puse aici pentru noi, iar noi le ignoram, pentru ca sunt ori prea simple, ori "o treaba pentru altcineva", ori o rutina. Si ce greseala. Iata cum gresim din nou, cum suntem prea oameni. E minunat sa traiesti. Si atat. As vrea doar ca sa intelegem asta un pic mai des. E o stare pe care nu o poti explica. E o fericire cumplita care te doboara cu frumusetea ei.
Astazi nu mi-am mai incaput in mine. Trebuia sa mai dau si la altii, sa dau lumii intregi din fiinta mea. Dar, nu pot. Lumea m-ar crede nebuna. Simteam nevoia sa zbor, sa alerg, sa urlu si sa rad, sa arat tuturor ca se poate. Da! Chiar se poate! Si nu-ti trebuie nimic, nici un ingredient pentru asta. Pur si simplu vine timpul in care constientizezi faptul ca traiesti. Ce ti-ai mai putea dori, din moment ce asisti tu insuti la acest miracol? De fapt, tu esti miracolul in sine, viata e in tine. Cred ca noi oamenii, avem o singura calitate si un singur lucru in comun: traim. Si un defect: nu vedem asta.
Te-ai gandit vreodata cu ce iti ocupi timpul? Ce faci tu toata ziua? Realizezi cate momente pierzi fiind suparat, trist? De ce lasam niste vorbe sa ne dicteze starile? Oare chiar nu putem sa ne ridicam si sa radem de aceasta stupiditate care ne incetoseaza mintea? E o prostie, sa lasi gandurile sa puna stapanire pe tine.
Cred ca oamenii ar trebui sa fie mai atenti in jurul lor. Exista atat de multe lucruri in care sa ne regasim, care au fost puse aici pentru noi, iar noi le ignoram, pentru ca sunt ori prea simple, ori "o treaba pentru altcineva", ori o rutina. Si ce greseala. Iata cum gresim din nou, cum suntem prea oameni. E minunat sa traiesti. Si atat. As vrea doar ca sa intelegem asta un pic mai des. E o stare pe care nu o poti explica. E o fericire cumplita care te doboara cu frumusetea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu