trecem peste. Greseala noastra este ca uitam sa ne multumim. Uitam sa ne luam puterea si ambitia in brate si sa o stragem tare tare la piept, si sa n-o mai lasam sa plece in momentele in care gandurile rele pun stapanire pe mintile noastre.
Desigur, ele nu pleaca niciodata, doar noi avem impresia asta, ne simtim singuri, desi ne avem pe noi insine. Ne simtim parasiti si goi si gri pe dinauntru, si ne daruim cu toata fiinta raului si durerii. Iar credinta ca ne putem ridica de pe jos, dispare. Si cine ne ajuta in asemenea momente? Cine ne face sa nu ne mai dorim sa parasim aceasta lume plina de nedreptate si de atata gust amar?
Cu toate astea... Sfarsitul intotdeauna este frumos. Sunt sigura de asta. Chiar daca noi il vedem dramatic, el este frumos si plin de morala. D-aia, atunci cand te simti pustiit, cineva refuza sa te ia din cuibul tau, pentru ca iti vei regasi linistea, in curand. Cat de curand. Si tu stii asta. Trebuie sa fim oameni mari si tari si cu sufletul puternic. Sfarsitul nu e acum. Hai sa ne mai strangem, macar o data, macar pentru ultima oara, in brate pe noi insine si sa ne iubim.
Un comentariu:
bha sa mor, citesc post-urile tale si ma gandesc serios sa te bagi sa scrii carti de psihologie:)).Nu ii comparam pe aia 2 Sid cu Hitler ca s-ar bate ca viermii acolo jos:)) ziceam doar asa de chestie ca au fost oameni mari. Si da, ai dreptate , am uitat de Freddy Mercury.aaa cat despre MJ am auzit un banc ft tare: the only time MJ was this hard was when Macaulay Culkin left his bed=))
Trimiteți un comentariu