Am gasit o carte veche, aruncata pe undeva prin fundul unui raft... Era cumparata acum multi ani, de la o manastire, cand eu credeam ca toate astea conteaza.
Cred ca astazi a fost prima data cand mi-am indreptat toata atentia asupra "rugaciunilor". E adevarat ca ma gandesc tot timpul la credinta naiva a oamenilor, si la motivele pentru care ar trebui sa avem un dumnezeu, dar aspectul rugaciunii am uitat cu desavarsire sa-l analizez.
Astazi am citit prima mea rugaciune. De fapt, mai corect ar fi "astazi m-am concentrat asupra unei rugaciuni" sau "astazi m-am chiunuit sa inteleg" prima mea rugaciune. Am incercat sa pun suflet si sa intru in ea cu toata fiinta, asa cum fac cu orice carte pe care o citesc. De fiecare data intalnesc un personaj in care ma regasesc, sau in care vad pe cineva important pentru mine. Si uite asa traiesc actiunea si ma pierd de realitate pentru o buna perioada de timp.
Nu si cu rugaciunile. Acum, cand mi-au cazut ochii pe cuvintele scrise in carticica aia mica, mi-am imaginat o femeie batrana, trecuta prin viata, imbracata in negru si cu o basma pe cap. Am asociat rugaciunea cu o persoana care la prima vedere pare ca nu mai are la ce sa spere, decat la acest dumnezeu, sau care crede ca singura ei alinare a ramas existanta unui rai care o asteapta cu portile deschise, cu o singura conditie: spovedania.
Deci rugaciunea ne invata sa ne cerem iertare pentru pacatele noastre, pentru ganduri, pentru mentalitate, pentru ca perpetuam specia in timp si spatiu, pentru ca bem apa de la robinet, pentru ca ne trezim dimineata in pat, pentru ca suntem oameni, pentru ca existam. Si, de fapt, astea sunt pacate? Am ajuns sa ne cerem scuze pentru niste fapte "rele" care noua nu ni se par "rele", ni se par "firesti", dar trebuie sa ne prefacem si sa speram ca dumnezeul nostru o sa ne creada pe cuvant!
Ne injosim in fata unui lucru despre care nu stim daca exista cu adevarat. Ne batem joc de noi insine in fata unui dumnezeu ireal. Adevarata putere se afla in noi. Noi o gasim, noi o aprindem. Ce rost are sa mergi duminica la biserica sa bei vin si sa mananci o bucata de paine uscata, cand poti face asta si acasa? E un stereotip.
Oamenii nu sunt credinciosi. Oamenii se impartasesc apoi se injura la semafor. Dumnezeul vostru e de acord cu asta? Oamenii sunt rai si prefacuti. Pentru ce va cereti iertare?
Daca vreti sa fiti aceptati de tatal atotstiutor, trebuie intai sa-l gasiti. Nu sa cumparati orice povestioara scrisa pe o foaie care cuprinde cuvintele "iertare", "pacat", "miluieste" si "suflet". Asta nu inseamna nimic. Mii de oameni pot citi rugaciunea aia in acelasi timp cu tine. Si nici macar unul sa nu o creada. Se gandesc numai la masini, femei, bani. In alta parte. A-l gasi pe dumnezeu nu inseamna a avea spiritul de turma. Inseamna unicitate. A folosi propriile tale cuvinte pentru a spune ce simti.
Acum, cartea veche din fundul raftului e in gunoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu