23 iul. 2009

Regrese involuntare

Am incercat sa ma iau, sa ma strang in brate si sa ma iubesc, asa cum am sugerat ca trebuie facut in situatiile de criza. Aseara nu am reusit. M-am intors cu spatele la mine insami si am adormit fara sa-mi spun "noapte buna". Iar de dimineata, m-am trezit si am realizat ce scarba mi-e de persoana mea. Corpul meu ma refuza in totalitate. Se pare ca numai in somn si numai cand inchidem ochii se simtim confortabil impreuna si putem convietui. Altfel nu. Cu ochii deschisi imi simt corpul apasandu-ma cu toata forta, mancandu-ma de vie.
Sufletul mi se ridica cerand o activitate, oricat de mica, implorand corpul sa-si faca putin timp pentru o treaba prin casa, sau pentru a rade. Doar sa nu mai planga, atat. Dar ma trezesc din nou stand jos, intinsa, nestiind cum am ajuns acolo. Daca vreau sa ma scol, ma intorc pe cealalta parte.
Si trec ore intregi, trece dimineata, trece pranzul, iar eu stau aici. Probabil subconstientul meu crede ca daca incui o usa, ma ascund.
Da, ma ascund. Dar cred ca persoana de care ma ascund cel mai rau sunt chiar eu. Nu mai vreau sa ma vad. Ce stupid. De parca as putea sa ma arunc intr-o temnita, sa o incui, sa inghit cheia si sa plec. Cum pot sa gandesc in halul asta de absurd? Nu sunt decat eu, eu de ani de zile. Azi nu imi place de mine. Ieri nu mi-a placut. Nici maine n-o sa-mi placa. Dar nu mai pot sa fug de mine, trebuie sa ma inteleg, sa ma apreciez, sa ma accept. Si nu pot sa fac asta decat daca reusesc sa descui usa aia dintre mine si mine si sa ma bucur ca ma revad. Sa-mi spun "mi-a fost dor de tine" si sa ma iau in brate.
Si mai stupid. In situatia de fata totul mi se pare absurd. Vreau sa trec peste aceste clipe ingrozitoare si sa ma arunc direct in viitor, unde totul o sa fie normal. Nu-mi mai place prezentul, ma plictiseste asteptarea si ura.

Cred ca tocmai din cauza ca mi-e sila sa am rabdare, numai rabdarea mi-e pusa la incercare. Intotdeauna.
De ce trece timpul greu numai cand suntem suparati? Cand suntem fericiti, timpul zboara...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu